Dr. Brian May, Comandor al Ordinului Imperiului Britanic și membru al Societății Astronomice Regale (Royal Astronomic Society), este unul dintre membrii fondatori ai legendarei trupe rock Queen, chitarist celebru în întreaga lume, compozitor, producător și artist, dar și doctor în Astrofizică, autoritate recunoscută în domeniul fotografiei stereoscopice 3D, susținător și militant devotat pentru drepturile animalelor.
Într-o după-amiază însorită de sfârșit de mai, Știință&Tehnică a avut prilejul, cu ajutorul Discovery Science, să stea de vorbă cu domnul May, ambasador al Asteroid Day și Sentinel Mission, despre pericolele pe care le circumscriu existența asteroizilor și despre modalitățile de apărare pe care le avem împotriva acestora.
Știință&Tehnică: Care e probabilitatea reală ca Pământul să fie lovit de un asteroid de mărimea celui de la Tunguska, în următorii zece ani?
Brian May: E foarte greu să stabilim în mod real o asemenea probabilitate, fiindcă nu știm nici măcar ce nu știm. Aș spune totuși că nu e o probabilitate foarte mare, fiindcă adevărul este că au fost detectate astfel de obiecte, de mărimea respectivă, și cred că avem tehnologia care ne permite să vedem multe astfel de corpuri. Problema este însă că multe dintre ele sunt foarte întunecate, au un albedo [n.r. mărime care indică fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de un corp] foarte scăzut și deci sunt foarte greu de văzut.
Desigur, în termeni astronomici, vorbim despre niște obiecte relativ mici. În fond, nu vorbim despre o planetă, ci despre ceva ce e pur și simplu o bucată de rocă, la scara sistemului solar. Ca urmare, n-aș vrea să dau cifre exacte în materie de astfel de probabilități și nu cred că s-ar încumeta cineva să facă asta. Dar îndrăznesc să spun că probabilitatea e relativ mică. Mă tem că pericolul mult mai mare vine din partea unor obiecte ceva mai mici, dar care ar putea totuși să distrugă porțiuni semnificative dintr-un oraș.
S&T: Ce ar trebui să facem dacă un asteroid chiar ar cădea pe Pământ? Spre exemplu, în cazul recent de la Celiabinsk, în Rusia, mulți oameni au văzut totul cu ochii lor, dar li s-a părut extrem de amuzant.
Brian May: Dacă un asteroid s-ar apropia de Pământ și ar fi aproape, nu ne mai rămân prea multe de făcut… Doar să evacuăm zona respectivă! Ar fi bine dacă am afla cu suficient de mult timp înainte, ca să reușim să evacuăm zona respectivă. Dar scopul inițiativei Asteroid Day este exact acesta: să încerce să detecteze astfel de obiecte de la distanțe mai mari. Dacă le detectăm din timp, cu un avans suficient, poate vom reuși să le și deviem traiectoria. Știința care se ocupă de aceste aspecte se află abia în etapa de început, dar explorăm scenarii de tip apocaliptic…
Ideea ar fi să reușim să modificăm traiectoria asteroidului, dacă o putem identifica din timp. Iar dacă nu reușim să deviem asteroidul, atunci nu ne mai rămâne decât să ne ferim noi din calea lui. Asta e o treabă foarte serioasă. Sigur, problema este că, de pildă, la Celiabinsk nu am avut cum să detectăm asteroidul respectiv, fiindcă era prea mic pentru capacitatea sistemelor noastre actuale de supraveghere. Iată de ce a apărut o inițiativă ca Asteroid Day.
S&T: Care credeți că ar fi cea mai bună reacție, în cazul în care un asteroid de dimensiuni medii ar veni spre noi?
Brian May: Nu putem decât să sperăm că l-am putea detecta suficient de devreme cât să avem timp să-l deviem de pe traiectoria lui, dar după cum spuneam, tehnologiile noastre actuale încă nu sunt pregătite pentru acest nivel de performanță. Dacă nu reușim să-l detectăm la timp sau dacă reușim doar să-l detectăm, nu și să-l deturnăm de pe traiectoria lui, atunci avem probleme serioase.
Dacă e un obiect de dimensiuni mari, cum a fost cazul evenimentului de la Tunguska, după ce vom amplasa echipamentele de detecție în locul unde intenționăm să le amplasăm, sperăm că vom reuși să stabilim cel puțin punctul de impact cu Pământul, astfel încât să putem măcar să evacuăm populația din zona respectivă. Desigur, nu putem decât să sperăm că asteroidul respectiv ar cădea într-o zonă nepopulată a globului.
Situația ar putea însă deveni foarte gravă dacă am detecta un astfel de obiect în viitorul apropiat, înainte să apucăm să instalăm tehnologia respectivă. Cred că e foarte important că marcăm acum acest început, prin inițiativa Asteroid Day, prin care putem multiplica rata de detectare de cel puțin o sută de ori, astfel încât să putem repera astfel de obiecte în timp util, cât să ne putem proteja.
S&T: Imaginați-vă o situație în care un asteroid de mari dimensiuni e pe cale să se lovească de Pământ și e prea târziu ca să mai facem ceva și să ne protejăm. Cum v-ați petrece ultima zi, într-o astfel de situație?
Brian May: Probabil că n-ați văzut filmul „51 Degrees North”, în care este vorba exact despre o situație de acest tip. Cred că va fi un film apreciat de toată lumea. Mă întrebați deci cum mi-aș petrece eu ultimele zile… Cred că le-aș petrece alături de cei dragi, ăsta e cel mai simplu răspuns. Cred că astfel de momente ar fi cu atât mai prețioase și cred că e bine să gândim în acești termeni, fiindcă de fapt ar trebui să trăim fiecare zi a vieții noastre ca și cum n-am mai avea foarte mult de trăit. Cred că e o perspectivă bună, e bine să ne trăim viața așa, ca să ne putem stabili în mod corect prioritățile.
S&T: Aveți idee dacă, pe lângă NASA și ESA, avem și alte agenții spațiale, de pildă chinezii, indienii, rușii, japonezii sau alții se implică în programe de supraveghere a asteroizilor?
Brian May: Cred că începem să beneficiem de contribuții din partea tuturor țărilor. Desigur, acest efort trebuie să se deruleze la nivel mondial și să fie perfect coordonat. Este singura cale de a progresa. Interesant este că nu au mai existat până acum încercări de a face acest lucru în colaborare, iar asta e una dintre marile probleme cu care se confruntă omenirea – și pe care până acum am cam neglijat-o. Sperăm deci să reușim să implicăm toate țările lumii în acest efort, fiindcă e o problemă care ne privește în egală măsură pe toți.
S&T: Vă amintiți filmul „Armageddon – Sfârșitul lumii”? Este oare un scenariu posibil?
Brian May: Da, sigur că îmi amintesc acest film. E cu Bruce Willis, desigur… [râde]. Și cred că răspunsul simplu sună așa: da, e foarte posibil să se întâmple așa ceva. A fost un film foarte bun, cred că ne-a plăcut tuturor, dar n-ar fi deloc ciudat dacă ne-am confrunta în realitate cu un astfel de scenariu. Soluția găsită de ei în film a fost să spulbere asteroidul în mai multe bucăți.
Dar în realitate e posibil să nu fie o soluție chiar atât de bună, fiindcă s-ar putea să ne alegem cu o mulțime de puncte de impact, în loc să avem unul singur. Consecințele spargerii asteroidului ar putea fi complet imprevizibile, deci eu aș susține mai degrabă ideea redirecționării lui. Ar fi net preferabilă varianta aceasta – desigur, dacă l-am detecta din timp. Nu putem decât să sperăm că vom avea printre noi un Bruce Willis pe măsura situației, când și dacă se va întâmpla așa ceva…
S&T: Cum ar fi să trăim pe asteroizi?
Brian May: Ne-ar fi foarte greu să trăim acolo, fiindcă nu avem aer respirabil. Ar trebui să ne luăm cumva propriile rezerve de aer, poate să amenajăm un fel de dom sub care să trăim. În plus, asteroizii au gravitație aproape zero. Sonda Rosetta a asolizat pe asteroidul 47P și a ricoșat, fiindcă a găsit acolo condiții de gravitație aproape zero, adică nu exista nicio forță care să o rețină la sol. Ar trebui deci să inventăm cumva un sistem de gravitație artificială…
Cred că ar fi la fel ca pe Stația Spațială Internațională, unde oamenii trăiesc fără gravitație. Și pe urmă cred că ar mai fi problema surselor de hrană… Ca să nu mai vorbim de faptul că probabil ne-am simți destul de singuri. Nu cred că ar fi posibil să trăiască foarte mulți oameni pe un asteroid sau pe o cometă.
Sigur, e o idee incitantă. Eu știu deja că mi-aș dori să pot s-o explorez mai îndeaproape. Am primit niște imagini minunate de pe Rosetta. La fel și sonda care se apropie de Ceres: a trimis deja primele imagini detaliate de pe această planetă foarte mică. În ciuda dimensiunilor, corpul respectiv se califică mai mult sau mai puțin ca planetă și mai degrabă cred că ar fi interesant să ne gândim cum ar fi să trăim pe un astfel de corp, fiindcă e ceva mai mare și are o oarecare forță de gravitație.
În plus, există pe el niște pete ciudate, foarte strălucitoare. Toată lumea se întreabă ce sunt petele respective. Par să fie create de mâna omului, arată ca și cum cineva ar fi lăsat acolo niște vopsea reflectorizantă, dar e evident că n-a mai fost nimeni niciodată pe acea planetă.
S&T: Ce ne puteți spune despre campania Asteroid Day? Care e misiunea dv.? De ce ați decis să fiți unul dintre semnatarii inițiativei?
Brian May: Această problemă mă interesează de foarte mult timp. În cazul meu, elementul care m-a determinat să mă implic personal a fost filmul lui Grigorij Richters, „51 Degrees North”, care era aproape terminat la momentul respectiv. Povestea filmului este că un obiect de mari dimensiuni se pregătește să se apropie de planeta Pământ, iar omenirea își trăiește practic ultimele zile înainte de acest impact.
Nu e ca în filmul „Armageddon”, fiindcă din păcate în acest caz nu mai există nicio soluție. E un film ca un fel de duș rece, care ne trezește la realitate foarte ferm. Dar în același timp e și un film minunat… Richters m-a rugat să compun muzica pentru acest film, așa că m-am apucat de treabă. A fost ceva spontan…
Apoi sigur că am început să mă interesez de conținutul filmului, am vrut să aflu mai multe, și am început să discutăm despre cum ar fi posibil așa ceva și ce am putea face dacă un astfel de eveniment s-ar produce cu adevărat. Așa am ajuns la o întreagă discuție despre cum am putea pune la punct un proiect ca Asteroid Day, care să încerce să coordoneze eforturile oamenilor de pe Pământ în a detecta aceste obiecte suficient de devreme cât să ne și rămână timp pentru o intervenție.
Există deja câteva proiecte de acest tip, dar la o scară mult prea mică pentru a face față unor astfel de tipuri de impact. Grig și-a asumat această misiune și tot el a pus la punct întregul concept de Asteroid Day, încercând să aducă laolaltă toate proiectele existente în acest sens, dar și să inițieze noi proiecte, ca să ne sporim șansele de a detecta din timp un astfel de eveniment.
S&T: Ce au în comun muzica și astrofizica?
Brian May: Cred că merg foarte bine mână în mână. Poate că e unul dintre marile mistere ale vieții, dar aș spune că 90% din astronomii pe care îi cunosc eu sunt pasionați și de muzică. Iar mulți dintre marii astronomi ai lumii au fost și muzicieni: Sir Isaac Newton, Edmund Halley și alții ca ei, inclusiv dragul meu prieten Patrick Moore, care din păcate s-a stins din viață de curând.
E un fenomen pe care îl regăsim în repetate rânduri, de-a lungul istoriei, și de care ne-am bucurat cu toții. Poate că există o anumită conexiune… Poate că Universul are cu adevărat acea muzică a sferelor, care leagă tot ce există. Poate că e un fenomen mistic, pe care încă nu putem să-l înțelegem.
S&T: Care e cel mai interesant element legat de spațiul cosmic, în opinia Dvs?
Brian May: Spațiul în sine este elementul cel mai important! Dar chestia care m-a atras pe mine, personal, dintotdeauna, de când mă știu – chiar dacă am făcut anumite pauze din această activitate – a fost praful cosmic. De fapt, aceste particule de praf sunt cele mai mici roci pe care le putem vedea. Noi trăim pe o rocă foarte mare, însă există miliarde și miliarde de particule de praf nu numai în sistemul nostru solar, în mica noastră familie din jurul soarelui, ci și în tot Universul.
Aceste particule de praf sunt însăși materia din care e făcut totul. Inclusiv noi. Acest praf cosmic mi se pare extraordinar și foarte interesant. Cu ani în urmă, Joni Mitchell a spus: „Suntem cu toții praf de stele, suntem din aur curat.” E foarte, foarte adevărat, fiindcă aceste granule de praf nu au apărut la începuturile cosmosului, odată cu Big Bang-ul, ci mai târziu, în supernove. Când aceste stele au explodat, s-au creat elementele mai grele, aceste particule de praf, iar din astfel de particule de praf e alcătuit sistemul nostru solar și tot ce ne înconjoară, inclusiv tot ce există în corpul nostru. Ca atare, praful cosmic – și gazele cosmice, desigur – sunt materia din care e alcătuit Universul, iar eu am fost și voi fi veșnic fascinant de aceste lucruri.
S&T: Care e constelația dv. preferată?
Brian May: După părerea mea, cea mai frumoasă constelație este Orion. Este incredibil de bine conturată forma unui bărbat pe cer. E un vânător și mie nu-mi plac vânătorii, însă aici vorbim despre un simbol foarte puternic din trecut, iar desenul său pe cer e foarte clar. Apariția lui Orion pe cer marchează venirea iernii. Întotdeauna începem să-l vedem pe Orion ridicându-se pe cer spre sfârșitul toamnei, fără greș. Atunci apare, cu cele trei stele care îi marchează centura.
Dacă urmăm linia stelelor spre stânga, ajungem la Sirius, câinele credincios care îl însoțește mereu, iar Sirius e cea mai strălucitoare stea de pe cer. E un fenomen extraordinar, după părerea mea… Când apare această constelație, ne anunță că intrăm în iarnă, anotimpul cu cele mai lungi nopți din an, iar eu nu mă plictisesc niciodată să admir aceste stele minunate.
S&T: Sunteți de acord cu Elon Musk, care spune că ar trebui să devenim o civilizație multiplanetară?
Brian May: Mă tem că perspectiva mea asupra rasei umane nu e foarte favorabilă și cred că avem tot felul de probleme, ca rasă… Consider că suntem la un pas de a distruge total această planetă minunată pe care trăim. Dacă aș fi o putere mai înaltă, eu aș ezita să îngădui rasei umane să mai distrugă și alte planete.
Asta e părerea mea – și poate că nu e una acceptată pe scară foarte largă, dar e punctul de vedere pe care mi l-am exprimat la prima conferință Starmus. Era de față și Neil Armstrong, iar eu am avut mari emoții în a exprima un astfel de punct de vedere, însă atunci când Neil Armstrong și-a ținut discursul final în cadrul conferinței, m-a citat și a spus că i se pare corect. A spus că am trăit 50 de ani de progrese științifice minunate, deci nu putem decât să sperăm că vom mai avea încă 50 de ani de dezvoltare a rasei umane, de acum înainte.
M-a impresionat foarte mult faptul că însuși Neil Armstrong, primul om care a pășit vreodată pe un alt corp din sistemul nostru solar, pe Lună, a spus un astfel de lucru. Cred că mai avem foarte multe de făcut, ca oameni… Felul în care ne purtăm cu alți oameni, felul în care ne purtăm cu animalele… După părerea mea, nu e bine deloc ce facem la ora actuală. Ne aflăm într-un punct dificil și trebuie să rezolvăm mai întâi aceste probleme, înainte de a începe să populăm și alte locuri din univers. Hai să reparăm mai întâi această planetă, înainte să ne mutăm pe alta!
Cine este Brian May?
Brian May, studentul pasionat de astronomie, care se pregătea pentru doctorat, și-a lăsat deoparte studiile academice când Queen a început să se bucure de o popularitate uriașă. În cele patru decenii care au urmat, trupa a devenit faimoasă în întreaga lume și s-a menținut cu consecvență în topurile de popularitate, compunând albumele care s-au bucurat de cel mai mare succes din istoria topurilor muzicale din Marea Britanie.
Brian a semnat 22 de hit single-uri din Top 20 Queen, inclusiv „We Will Rock You”, hitul care avea să dea numele unei alte senzații mondiale din genul Rock Theatrical, scrisă în colaborare cu Ben Elton și urmărită până acum de peste 15 milioane de spectatori din 17 țări. Devenită un adevărat imn pentru evenimente sportive, „We Will Rock You” a fost deja declarată „melodia cel mai des interpretată la evenimentele sportive americane” (BMI) și a fost intonată de peste 550,000 de ori numai în timpul Jocurilor Olimpice 2012 de la Londra.
Domnul May nu e străin nici de lumea teatrului, căci a scris și a interpretat muzica pentru producțiile din 1987 și 1990 ale piesei „Macbeth”, la London Riverside Studios. De asemenea, contribuie cu regularitate la spectacolele live ale soției lui, Anita Dobson. Brian s-a aventurat și în lumea muzicii de film, căci Queen a fost prima trupă rock care a scris coloana sonoră a unui film important, „Flash Gordon”. Muzica memorabilă a filmului „Nemuritorul” a fost urmată de o partitură scrisă pentru „Pinocchio” al lui Steve Baron, iar Brian a compus integral coloana sonoră a filmului francez de artă din 1999, „Furia”.
Brian este mândru să fie ambasadorul Mercury Phoenix Trust, o organizație caritabilă înființată în memoria lui Freddie Mercury, care a trimis în întreaga lume peste 15 milioane de dolari în sprijinul unor proiecte globale de luptă contra SIDA și care își propune să informeze publicul cu privire la această boală necruțătoare. Trupa Queen s-a implicat puternic în Campania 46664, alături de Fundația Nelson Mandela (înființată în octombrie 2003), concertând în Africa de Sud și la Londra.
În 2005, alături de muzicianul armean Jivan Gasparyan și instrumentul lui special, numit duduk (un fel de oboi), Brian a cântat într-un concert extraordinar, 46664 ARCTIC, organizat la Tromsø, în Norvegia, la 320 km dincolo de Cercul Polar. Stilul aparte al chitaristului Brian May, cu sound-ul său definitoriu, obținut pe iubita lui chitară Red Special cu o monedă de 6 pence pe post de pană, continuă să inspire numeroși artiști din toată lumea și din diverse genuri muzicale.
May a participat la numeroase evenimente importante, a cântat tema muzicală a lui Michael Kamen pentru Jocurile Olimpice din 2002, a produs cel mai mare hit al organizației Comic Relief, „The Stonk”, iar de curând a înregistrat și a cântat cu Lady Gaga și cu Dappy în cel mai recent hit al acestuia, „Rockstar”.
Brian nu a uitat niciodată de marea lui pasiune pentru astronomie și, în 2006, după o pauză de 30 de ani, s-a întors la studiile sale de astrofizică și și-a reluat teza de doctorat. Primise deja mai multe diplome onorifice de la universitățile din Hertfordshire, Exeter și Liverpool John Moores, iar după ce și-a prezentat teza reluată și completată, cu titlul „Mișcările prafului interplanetar”, Colegiul Imperial din Londra i-a acordat titlul de Doctor în Astrofizică, în 2007.
A acceptat ulterior un post de cercetător-invitat, ca să-și continue studiile de astronomie, a fost timp de 5 ani Rector al Universității Liverpool John Moores, iar acum deține titlul onorific de Rector Emerit. În 2006, Brian a scris prima lui carte, „Bang! Istoria completă a Universului”, împreună cu Sir Patrick Moore și Dr. Chris Lintott. Această lucrare de astrofizică ilustrată, tradusă deja în 20 de limbi, a fost urmată în 2012 de lansarea mult așteptatei sale continuări, „Turistul cosmic”.
O altă preocupare de lungă durată a lui Brian, pasiunea pentru fotografia 3D, a dus la publicarea unei cărți scrise în colaborare cu Elena Vidal: „A Village Lost and Found” este un studiu competent al lucrărilor lui T. R. Williams, un maestru al stereo-fotografiei din anii 1850.
